Amintiri despre cum mi-a arătat tatăl meu țara noastră

sunt câteva poze din copilăria mea, atunci când tata m-a dus în țară și am descoperit ce bogați suntem

Tea are 6 ani și îmi aduc aminte că, pe la vârsta asta, tatăl meu mă lua în primul circuit prin țară pe timpul verii (vreo 2 săptămâni). Primul circuit a fost despre mănăstirile din nordul Moldovei și am repetat apoi experiența cu toate lăcașurile de cult reprezentative din Moldova de vreo 6 ori. Apoi a urmat Transilvania… și Dunărea la Cazane… și țara.

Între timp (mamă ce bătrân sunt), unele dintre mănăstirile vizitate au ajuns să intre în patrimoniul UNESCO, multe lucruri au ajuns să intre în patrimoniu. Știți ce înseamnă asta? Printre altele, cel mai tare lucru este că sunt apreciate și protejate și fac parte din moștenirea mondială! MONDIALĂ!!!

Cum ar fi ca cei mici, la școală, să afle de la oameni normali despre aceste frumuseți (sunt mai multe și, dacă aveți răbdare până la final, le aflați) și să meargă acasă și să le ceară părinților să îi ducă să le vadă. Ar fi tare, dar mai tare ar fi ca cei mari (căci pentru ei sunt aceste rânduri) să decidă să facă asta în loc de un concediu în Turcia la all inclusive. Vă jur că merită cum nici nu gândiți.

Din fericire, există astfel de inițiative, precum „Țara ta, tradiția ta!”, prima campanie educativă de promovare a patrimoniului UNESCO, lansată de Bancpost. Alături de Asociația Gaspar, Baltasar & Melchior, Bancpost își propune să promoveze obiectivele turistice culturale ale României în rândul a peste 4.000 de elevi din clasele V-VIII. Așa că, până pe 30 noiembrie, vor fi vizitate 11 școli din București, iar copiii vor avea șansa să descopere cele 15 obiective culturale ale României. Li s-au pregătit și ateliere practice de meșteșuguri tradiționale, susținute de meșteri și în cadrul cărora acestora vor putea să exerseze tehnici precum fierăritul, olăritul și linogravură.

Bancpost--Caravana-Patrimoniului-FB-Post-900x900

Eu nu am avut caravane sau programe, eu am avut un tată hotârât. Așa am ajuns, ca până la liceu, să văd/descopăr cât de frumoasă e țara noastră. Cu pregătiri de jumătate de an, cu intinerariu, cu luat benzină din timp (pentru că era cu rația) cu aranjat prin prieteni de cazare prin țară, cu dumuri lungi cu familia în mașină, cu perne după tine și cam jumătate din casă :) – turism, istorie, cultură, gastronomie, familie, drumeție.
Hai că vreau să îmi aduc aminte și să vă povestesc cum am ajuns eu să văd câte am văzut.

Planificare

Prin Ianuarie, cred, tata începea să caute lucruri pe hartă, să dea telefon pe la prieteni, cunoscuți, colegi – locuri de văzut, drumuri și să facă necesarul. Calcula cu atenție kilometrii pe zi, pauzele de masă, timpul petrecut la fiecare obiectiv. Era singurul șofer, mă rog, mama are carnet, dar e doar de poză, și trebuia să fie atent pentru că, pe lângă conducător auto, era și ghid. Dacă era doar familia noastră, intervalele erau mai mari (gen 150 km pe zi), dacă eram mai mulți, adică mai multe mașini, intervalul era ceva mai mic.
Trebuie să recunosc că militar fiind, a ajutat mult; s-a întâmplat de câteva ori să găsim soluții salvatoare la colegii din armată de prin colțurile țării în care ajunseserăm. Un alt ajutor a fost că a învățat istorie pe pâine la Academia Militară și putea să facă foarte lejer pe ghidul de istorie sau geografie.

Desfășurare

Plecam mereu dimineața devreme și (aici vorbim de drumurile spre Moldova) ne opream pe la Mărășești, la Mausoleu. După ce mă plimba și îmi spunea ce e acela un Mausoleu, la ce servește el și ce lecție este de învățat de aici, porneam spre Bacău (unde nu știu câți știți de Curtea Domnească) sau spre Vaslui, unde oprea mașina în plin câmp și începea să îmi zică cum erau desfășurate trupele în bătălia de la Podul Înalt. Treaba asta ne-a apropiat mult.

E timp mult de atunci și multe s-au schimbat, dar ce a rămas la fel sunt mănăstirile la care eram fascinat să ajung, să văd picturile exterioare, să aud ce li s-a întâmplat pe vremea ocupației austriece, și când au venit rușii, sau ce se crede despre compoziția vopselurilor care au fost folosite.

Amintiri

Deja am scris ceva amintiri, dar sunt câteva care rămân fixe în memorie. Monumentul de la Șelimbăr care are 16 trepte, la Mausoleul de la Mărășești unde sunt busturile a 3 mareșali (românia are mai mulți) și Botiza care are 4 izvoare sau că indicatorul către lacul Sfânta Ana nu spune numărul corect de kilometri :).

Despre plimbările sub clar de lună prin Shigișoara, sau despre drumurile întortocheate spre unele biserici de lemn din Maramureș; cât de bună e mâncarea din Transilvania mai ales dupa ce ai luat la rând bisericile fortificate uitate printre dealuri moi și o liniște de te dor urechile.

Să vă mai spun că, atunci când am crescut, am luat la rând și singur țara și am văzut-o am ales să o descopr toamna cu toate acele culori de la galben la arămiu, de la verde la maro – cadoul meu de ziua mea.

Sunt câteva imagini care nu au cum să se șteargă… cum mă ducea tata pe umeri după ce coboram din mașină și îmi povestea despre mănăstirea din fața mea… despre cum ieșea un tren pe aburi domol dintre dealurile Bucovinei într-o dimineață de Octombrie, la răsărit, cu toate culorile din lume. Cum să uit duminica din satul maramureșean unde au ieșit feciorii gătiți și au luat fetele la joc în timp ce scripcarul dădea ritmul. Cum am descoperit cetățile dacice pe bicicletă… din greșeală :)))))

Lucrurile astea nu se pot cumpăra și le am doar pentru că al meu părinte a decis să mă ducă să văd ce țara frumoasă avem și cât e de bogată, câtă istorie, câți oameni frumoși și obiceiuri.

Sper să fiu și eu un asemenea părinte.

Concluzii

Știu că poate vă pare ciudat că am făcut capitole, dar mi-am structurat mai ușor amintirile. Am realizat că anul 2018 este cel în care voi merge cu Tea prin țară să vadă lucruri. Radu e prea mic și va fi greu pentru el. Sper ca Tea să vadă lucrurile care mi-au deschis mintea și sper să fiu la fel de priceput ca tatăl meu la explicații,
DAR
acum că vă zic asta îmi dau seama că nu am ajuns la Densuș sau la Complexul Rupestru de la Basarabi; că mi-au scăpat vreo două biserici fortificate. Trebuie să îi arăt și soției ce e aceea o culă oltenească. Sunt multe de făcut.
Ca să îmi fac misiunea mai ușoară voi începe cu lista moumentelor UNESCO de la noi din țară:
– 17 biserici din Moldova și Bucovina
– 7 sate cu biserici fortificate din Transilvania
– 6 cetăți dacice
– centrul Sighișoarei
– Delta Dunării
– 9 codrii seculari – aici sper să pot folosi bicicleta
– 6 obiceiuri seculare (călușul, doina, jocuril fecioresc, colindatul în ceată bărbătească, ceramica de Horezu, tehnici de realizare a scoarței). Va trebui să ajung spre nordul Olteniei unde obiceiurile se păstrează la fel de bine ca și în Maramureș.
– geoparcul din Hațeg. ..cu dinozauri unde Tea va fi extaziată.

O să am ceva treabă :), dar am un antrenor bun… în tata!

Daniel Osmanovici

Am devenit tată în 2011. Sunt născut în 1978 și sunt o balanță "clasică", echilibrat de soția mea încă din 2001.

Lasă un răspuns