când se ridică un copil în picioare?

https://youtu.be/CIIfW2bb8kc
  • Auzi dragă, ale meu are 10 luni şi nu vrea deloc să meargă, nu se ridică în picioare!
  • Ştiu dragă cum te simţi, toţi copii din parc mergeau, iar eu trebuia să mă chinui cu un ham să o duc pe a mea de colo colo
  • La mine sper să nu fie cazul, tacsu’ i-a luat un premergător şi acum deja a început să se obişnuiască cu mersul, ăla micul e prin toată casa

Recunoaşteţi dialogul sau parte din el? Eu unul l-am auzit şi l-am văzut pus în practică de multe ori. Până să merg cu Radu la kinetoterapie (nu …nu are nimic copilul meu) am făcut şi eu parte din părinţii care îşi ţineau copii suspendaţi de mânuţe pentru a merge de colo colo. Schimbarea a venit după ce mi-a de gândit faptul că Radu a trecut de stat în fund direct la stat în picioare şi poate că nu era nicio problemă doar că atunci când se împiedica şi cadea o făcea tare urât. NU ştia să cadă. NU avea nicio intenţie de a pune mâna pentru a se proteja.

Am căutat, am citit, m-am infirmat şi am acţionat. Acum bebe ştie să cadă, să se ridice, să se aplece, se se urce, să cadă.

Ca de multe alte ori şi când vine vorba de mers, părinţii trebuie dezvăţaţi de obiceiuri rele şi învăţaţi obiceiuri bune. E cel mai greu lucru, pentru că nu există răbdare şi credem că acţinile noastre sunt fireşti şi ajută.

Am un interviu clar despre când? cum? de ce? ce trebuie făcut? cum ne schimbăm pe noi ca să îl ajutăm pe cel mic? …sau citiţi mai deaprte :)

Deci când se ridice bebe în picioare?

În jurul vârstei de 8-10 luni copii încep să se agaţe de diferite obiecte de mobilier şi să se ridice în picioare.

Este ideal ca până în acest moment al dezvoltării neuromotorii ei să fi „achiziţionat” deja deplasarea în „4 labe”, având astfel libertate de mişcare.

Etapele pe care le parcurge copilul în mod natural de când se ridică în picioare şi până începe să meargă independent sunt următoarele:

  1. Copilul se ridică cu sprijin, ţinându-se de diferite suprafeţe de sprijin;
  2. Începe să se deplaseze prin lateral cu sprijin;
  3. Reuşeşte să stea singur în picioare pentru câteva secunde;
  4. Face 1-2 paşi pe distanţe scurte, de obicei între două suprafeţe de sprijin alăturate;
  5. Începe să meargă pe distanţe lungi;
  6. Consolidează echilibrul în mers, trecând cu usurinţă peste obstacole.

Este indicat ca în această perioadă părinţi să aibă răbdare, să nu se lase pacăliţi de avântul bebeluşilor şi să reziste tentaţiei de a-i lua de mâini pentru a-i „ajuta să meargă”. Copiii care sunt ţinuţi de mânuţe pot începe să meargă mai târziu pentru că de multe ori se întâmplă ca aceştia să dezvolte o dependenţă de sprijin ce va duce la o întârziere a mersului independent.

De altfel nu este indicat nici un mijloc ajutător – premergatorul sau antemergatorul – de multe ori fiind în detrimentul copilului, ele facilitând adesea un mers incorect.

O jucărie foarte utilă în această etapă de dezvoltare este măsuţa de activităţi. Ea este la înălţimea porivită pentru ca cel mic să se prindă şi să se ridice în picioare şi datorită jucăriilor dispuse de jur împrejur stimuleaza copilul să facă primii paşi în lateral.

Un alt joc potrivit acestei categorii de dezvoltare este posturarea copilului cu spatele la perete. Aici el se acomodeaza cu lipsa sprijinului inaite si poate fi stimulat sa faca primii pasi.

Urmează o serie de articole cu ajutorul celor de la kinetobebe cărora le mulţumesc de ajutor şi implicare.

Daniel Osmanovici

Am devenit tată în 2011. Sunt născut în 1978 și sunt o balanță "clasică", echilibrat de soția mea încă din 2001.

Lasă un răspuns