cum călătorești cu copiii cu avionul?

img_2369

bine :)) e cel mai scurt și concis răspuns despre călătoria cu avionul, cu copiii.

NU știu cum e cel mai bine sau cel mai corect, vă spun aici doar care a fost experiența mea cu avionul și copiii.

O iau chiar de la început, de la bilete. Le-am cumpărat pe la începtului anului și asta a însemant că prețul nu a fost foarte mare, de fapt a fost chiar decent pentru toți patru, în jur de 600 de lei dus-întors. Imediat după, am încercat să găsesc referințe pe undeva pe net despre actele necesare copiilor pentru zbor. Prima dată când am zburat cu Tea a avut pașaport că mergeam la Viena, dar acum era puțin mai complicat.

Uite așa trecem la acte necesare drumului cu avionul. Primul drum cu copilul, a fost cu Tea și a fost necesar pașaportul dar tocmai ce am zis asta). Dar pașaportul a expirat, a apărut și Radu și nu mergeam în afară, ci prin țară. În primă fază am zis că e suficient doar certificatul de naștere, dar apoi cu toate evenimentele și securitatea sporită din aeroporturi am zis că poate e mai bine să aflu sigur. Am căutat mult pe internet și nu am găsit nimic. Am cerut ajutorul pe FB și abia acolo am primit un link către un paragraf ascuns despre acte necesare pentru copii. Printre răspunsuri erau și foarte multe glume neinspirate. Nu era foarte clar acel paragraf așa că am apelat la metoda clasică de a întreba la agenție, unde am aflat că pentru copii nu este necesar pașaportul pe zborurile interne; este suficient cerficatul de naștere (poate fi și o copie) alături de actele de identitate ale părinților. NU mă întrebați ce se întîmplă când ar călători cu buncii sau altcineva …probabil că va mai fi implicată o procură de la notar, dar nu știu.

De bagaj ce să vă zic …la companiile de linie ai două bagaje de 20 de kg, care teoretic sunt suficiente. TEORETIC. La companiile low-cost daca ai parte de vreo ofertă atunci ai noroc, dacă nu …eu am avut inclus în preț bagaj de cală de 32 de kg. Noroc a fost că nașul a venit cu mașina și am mai pus la el diverse, pentru că 32 de kg nu mi-ar fi ajuns. Trebuie menționat că e vorba de un bagaj pentru 14 zile.

Iar călătoria propriu-zisă a fost perfectă. La aeroport lăsatul bagajului la cală și ridicatul biletului au durat fix 15 minute. Apoi ne-am îndreptat spre porțile de la terminalul nou pentru că era mai liber. Pentru că eram cu cărucior după noi am fost direcționați în terminalul vechi, toată familia, la AGABARITICE. Acolo am mai petrecut 15 minute. Merge repede și pentru că noi suntem cazuri relativ puține. I-am explicat lui Radu tot ce vede și bine am făcut pentru că am simțit că este curios. Tea era extaziată pentru că era din nou cu avionul. Radu se uita la avioane și exclama uimit. Ne-am așezat la locurile noastre și am primit instrucțiuni despre cum trebuie sa prind centura unui copil care este ținut în brațe. Foarte ușor. La decolare nimic special, în timpul drumului nimic special, la aterizare nimic special. Încântat când vedea însoțitorii de zbor, comunica cu lumea, căuta butoane. Cam asta a fost. E drept că am avut o tabletă cu noi, just in case. Treaba cu presiunea și urechile …a căscat odată și atât. NU a avut dopuri speciale și nici nu mesteca ceva.

Vă zic pe scurt și de cazare, deși nu e subiectul poveștii de față. Apartament (e sufocant 4 inși într-o cameră normală), piscină interioară și exterioară, loc de joacă, mâncare variată și bine gătită, cât mai multe stele pe frontispiciu.

Daniel Osmanovici

Am devenit tată în 2011. Sunt născut în 1978 și sunt o balanță "clasică", echilibrat de soția mea încă din 2001.

2 comentarii

  1. Alina   •  

    Am venit cu mezinul din Germania, singura, avea doar trei saptamani. Nu am murit. Dar nici usor nu a fost…

Lasă un răspuns