eu, tea, cort, camping

eu tea cort camping

Am făcut-o şi pe asta …am petrecut o noapte cu fata mea la cort. Doar o noapte pentru că a fost ceva de genul „încercăm marea cu degetul” să vedem dacă ne place.

Cum a fost? Foarte frumos! Atât de frumos încât primul lucru pe care l-a spus când s-a trezit a fost „mai vreau la cort tati!”.

Singura mea problemă este cât îşi va aduce aminte, nu de alta dar anul asta am făcut o mulţime de chestiuni  noi pe care ar vrea să le repete şi mi-e teamă să îmi fii ameţit copilul. ‘om vedea :)

Ne-am pregătit pentru acest lucru. Pentru început am purtat o serie de discuţii, ne-am uitat la diverse lucuri pe internet sau atunci când au fost imagini elocvente la TV cu subiect direct …am povestit despre. După ce şi-a manifestat dorinţa şi am fost convins că nu este doar un moft, o chestiune trecătoare, am decis să mergem la cumpărături.

Deşi am fost şi încă sunt entuziast, extrem de …, am ţinut totul la minim. Prima chestiune a fost să verificăm preţurile sacilor de dormit pentru categoria ei de vârstă. Ca să fiu şi mai clar, am verificat şi am descoperit că sunt saci de dormit împărţiţi pe grade de confort, grade de „rezistenţă” la frig şi înălţimea copilului (nu neapărat vârstă).

Tea a fost foarte fericită şi dacă ar fi fost după ea ar fi luat toată lista presupusă de o asemenea „aventură”, dar eu m-am abţinut şi am cumpărat doar sac de dormit, restul elementelor am stabilit că le vom cumpăra dacă „ne place”.

O listă normală ar conţine (din ce am descoperit până acum şi dintr-o experiență minimă):

  • cort (2 sau trei persoane)
  • saci dormit
  • neopren
  • saltea
  • lampă de cort sau frontale
  • termosuri

Sunt sigur că mai sunt lucruri, dar pentru o noapte-două, cu masa deja pregătită a părut că este suficient. Bănuiesc că mai sunt de cumpărat: mese şi scaune rabatabile, lampă cu gaz, cutie frigorifică, pătură …

Pentru că vorbesc aici de un experiment de o noapte am preferat să am doar sacii de dormit şi restul să fie de împrumut. Şi aşa a fost! Până şi locul unde am campat a fost de împrumut :)

Experienţa a fost cam aşa. După ce am luat saci am decis să îi încercăm, aşa că i-am băgat la spălat (nu ştiu dacă am exagerat sau nu, dar am decis că prefer să miroasă a proaspăt şi curat). S-au uscat într-o zi şi am putut să îi încercă chiar în noapte următoare pentru că a plouat, am avut noroc, şi în apartament a fost o temperatură suportabilă. Pe jos nu am pus neopren pentru că am decis că pământul e mai moale decât un parchet, aşa că am folosit o saltea subţire, apoi direct sacii. Am dormit neîntorşi, de fapt peste noapte m-a şi trezit Tea că „răsuflam prea tare” :))

Dimineaţa la prima oră mi-a spus „când mergem să dormit şi în cort?”, lucru care mi-a spus că decizia e luată. Rămânea să găsesc cortul, salteaua şi locul de campare în aer liber.

Primul lucru care mi-a venit în minte a fost să sun pe Simona (o femeie extraordinară cu legături strânse cu Azuga şi cu Breaza şi cu muntele şi cu bicicleta) să întreb de cort. Am gândit că nu are rost să cumpăr lucruri înainte de a experimenta totul până la capăt. Deci …Simona mi-a zis că are cort şi mi-a sugerat să campez la ea în curte pentru prima oară. Are o curte mare plină de pomi fructiferi şi retrasă faţă de drum, civilizaţie …senzaţia de mijlocul naturii fiind foarte evidentă.

Deci aşa am bifat locul, cortul, salteaua, frontala …mai rămânea experienţa.

Pe la ora 20.30 am luat în primire frontalele. Tea a fost mega extaziată de joaca cu lumina aia puternică. De fapt nu a renunţat la ea, indiferent ce a avut de făcut. Într-un final ne-am băgat la somn. Ne-am transformat în nişte râme, am decis să lăsăm o lumină de veghe şi apoi ne-am căutat locul. Tea era atît de încîntată şi mă întreba despre toate sunetele pe care le auzea şi încerca să stabilească punctele de reper.

Cred că a durat cam 15 minute să adoarmă şi a dormit dusă, cu o singură excepţie, când o pisică s-a urcat pe cort şi ea m-a rugat să mă întoc cu spatele la ea pentru că respir greu :))

La 7:30 am făcut ochi şi primul lucru pe care l-a spus nu a fost „bună dimineaţa” ci „tati mai vreau la cort”.

Dacă ar fi să o iau de bună, şi o iau, trebuie să mă gândesc acum să achiziţionez şi eu toate elementele pentru a merge împreună la camping cu cortul.

 

Daniel Osmanovici

Am devenit tată în 2011. Sunt născut în 1978 și sunt o balanță "clasică", echilibrat de soția mea încă din 2001.

Lasă un răspuns